Cum ar arăta un curriculum de educaţie sexuală dacă tinerii ar ajuta la scrierea lui?

boysgirls_2

Când eleva Manon McPherson (Australia) era în clasa a şasea, profesoara ei de educaţie sexuală a pus un pahar cu apă pe birou, apoi o introdus un tampon în el asemenea unui plic de ceai.

Pe măsură ce tamponul se umfla aproape cât dimensiunea unei doze de suc, fetele se umpleau de groază.

„Toate fetele erau aşa de înspăimâintate. Toate ne-am gândit Dacă ar fi corpul nostru, sigur ar fi foarte dureros!”, îşi aminteşte Manon, care acum are 17 ani. Dar lecţia nu a fost gândită ca o tactică de înfricoşare. “Doar că ei nu ne-au explicat într-un mod potrivit şi nu şi-au dat seama ce efect va avea asupra noastră, aşa că ani de zile noi am tot fost speriate.”

Este un exemplu excelent de cum poate să eşueze chiar şi un program de educaţie sexuală bine intenţionat, dacă perspectivele şi grijile tinerilor nu sunt înţelese sau nu sunt luate în seamă.

Acum Manon îşi împărtăşeşte experienţa educaţiei sexuale într-un chestionar destinat fetelor între 16 şi 21 de ani, realizat pentru a evidenţia cum poate să fie îmbunătăţit sistemul de educaţie.

Chestionarul online, condus de Alianţa pentru Drepturi Egale (Australia), este destinat în mod specific femeilor tinere şi a fost realizat în urma cercetărilor ce au evidenţiat că vocile lor sunt de multe ori ultimele ascultate în conversaţiile despre educaţia cu privire la sexualitate şi relaţii.

„De obicei, vocile femeilor tind să fie minimalizate şi marginalizate în discursul public, iar apoi, când adăugăm şi intersecţionalitatea cu vârsta scăzută, deseori se crede că nu ai suficiente cunoştinţe şi că opinia ta nu merită să fie auzită în dezbaterile publice”, spune Erin Gillen, de 22 de ani, membră a Grupul de Consiliere a Tinerelor Femei ERA (Australia).

În ceea ce priveşte subiectele legate de sex şi sexualitate, vocile tinerelor sunt şi mai mult reduse la tăcere datorită tendinţelor istorice de a nega sexualitatea feminină şi de a trata adolescentele ca fiind naive din punct de vedere sexual şi neinteresate de sexualitate – sau corupte de ea. „Interesul femeilor tinere pentru sex este deseori ignorat, patologizat, negat sau redirecţionat către ceea ce este considerat potrivit”, spune Gillen, care crede că acest lucru nu face decât să constrângă şi mai mult adolescentele.

Drept urmare, o varietate de subiecte care sunt relevante pentru vieţile tinerelor femei sunt deseori trecute cu vederea de educaţia sexuală.

„Nu am învăţat nimic despre plăcere sau [a ţine seama de] partener sau despre partea pozitivă a sexului şi a relaţiilor”, spune Manon, care este anul acesta în ultimul an şcolar.

„Ar fi trebuit, de asemenea, să învăţăm mai multe despre consimţământ pentru că multe persoane încă nu înţeleg conceptul în detaliu, iar când explici legăturile [între inegalităţile de gen, consimţământ şi violenţă sexuală] prietenilor de sex masculin, o mulţime de băieţi sunt mai degrabă îngrijoraţi să se apere şi să îşi apere genul, decât să adreseze problema în sine… Nu am învăţat multe nici despre sexul între lesbiene şi sub nicio formă despre sexul între gay şi nu am învăţat ce înseamnă trans sau intersex. A fost în principiu vorba despre sistemul reproducător şi despre cum ar trebui tratate diferite boli.”

Experienţa lui Manon nu este neobişnuită. Din păcate, multe şcoli încă se concentrează în principal pe riscurile biologice asociate cu infecţiile cu transmitere sexuală şi sarcinile nedorite, evitând alte subiecte care sunt la fel de importante pentru siguranţa tinerelor femei, incluzând consimţământul, violenţa între parteneri intimi şi egalitatea de gen. Această omisiune este cu atât mai îngrijorătoare având în vedere că fetele cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani experimentează în prezent cele mai înalte rate de hărţuire sexuală faţă de orice alt grup demografic din comunitate, urmate îndeaproape de tinerele femei de 15-24 de ani.

Pentru a complica şi mai mult lucruri, Manon spune că în timp ce elevele din anul său erau învăţate despre orgasmul masculin, singurul sfat pe care vreo elevă l-a primit despre plăcerea feminină a venit de la un profesor, în anul 8, care a comentat că „nu este neobişnuit ca unele femei să nu aibă niciodată în viaţa lor orgasm”.

„Atunci nu am reacţionat prea tare pentru că nu fusesem învăţată ce înseamnă, dar uitându-mă acum înapoi, este terifiant”, spune Manon, care crede că elevii ar trebui să aibă dreptul la „educaţie completă şi corectă”.

Lyndsay Bassett, care are 18 ani şi este în ultimul an de liceu, este de acord că dublul standard din jurul discuţiilor despre plăcerea sexuală este extrem de îngrijorător.

„[La şcoala mea] băieţilor le vorbea un profesor şi li se spunea că masturbarea este bună pentru ei, dar nici un profesor nu a menţionat vreodată masturbarea feminină sau plăcerea feminină”, spune Lyndsay.

„Te izolează. Acum fetele nu vor să vorbească [despre masturbare]. Băieţii vorbesc tot timpul despre asta. [Rezultatul este că] fetele nu pot vorbi despre propriile corpuri, dar băieţii pot.”

Lyndsay crede şi că accentul pus preponderent pe aspectele biologice şi excluderea grijilor emoţionale şi sociale, lasă elevii vulnerabili şi nepregătiţi pentru contactele sexuale.

„Lasă oamenii nepregătiţi să îşi exprime propriile emoţii. Dacă dintr-o dată se găsesc într-o situaţie ciudată sau care nu le place, ei nu îşi înţeleg propriile emoţii şi sunt lăsaţi fără un vocabular prin care să se exprime.”

Manon este de acord, adăugând că un nefericit efect secundar al segregării băieţilor şi fetelor pentru educaţia sexuală este că descurajează comunicarea deschisă din timp, făcând şi mai dificilă comunicarea eficientă dintre tineri pe subiecte precum consimţământul. „Este stabilită o dinamică în care se aşteaptă ca noi să nu vorbim cu băieţii; noi doar să o facem cu ei.”

Eşecul de a discuta adecvat despre plăcerea sexuală feminină pare să aibă şi alte consecinţe. Prin „dezbrăcarea” fetelor de autonomie sexuală, multe tinere rămân cu impresia că sexualitatea este domeniul băieţilor şi că fetele sunt pur şi simplu o parte a acelei experienţe. Dar ce este cu adevărat surprinzător este cât de devreme aceste mesaje sunt transmise prin educaţia tinerilor.

Conform unei experte în educaţia sexuală, Deanne Carson, standardele duble din jurul plăcerii sexuale sunt deseori introduse încă din şcoala primară, unde o mulţime de programe şterg complet clitorisul, datorită „disconfortului adulţilor” şi unei percepţii că fetele nu se simt confortabil să vorbească despre plăcerea feminină. În timp ce Carson este de acord că unele fete de şcoală primară este posibil să se ruşineze când li se vorbeşte prima oară despre excitare, tot ea a descoperit şi că acest lucru se întâmplă de obicei datorită conformării la aşteptările celor din jur.

„Până în anul 5, fetele sunt deja programate astfel. Ele au învăţat deja că băieţii sunt activi în propria sexualitate, iar fetele sunt pasive, şi drept urmare „fetele bune” trebuie să îşi nege orice sexualitate ar avea. De aceea unele fete spun lucruri precum „Ce scârbos!” în faţa prietenelor atunci când este menţionată lubrifierea feminină. Dar dacă predau unei clase înainte de pauză sau prânz, fetele sunt întotdeauna cele care vor să mai rămână şi pun mai multe întrebări şi caută mai multe informaţii.”

Într-adevăr, pentru multe eleve din Australia, educaţia sexuală începe spre sfârşitul şcolii primare cu o conversaţie despre pubertate. Foarte des, fetelor li se spune despre menstruaţie, în timp ce băieţii participă la discuţii separate despre erecţii, visuri umede şi ejaculare. În timp ce unii educatori consideră aceste discuţii simetrice şi echilibrate (probabil pentru că ambele discuţii acoperă o formă de emisiune a corpului), rezultatul este o educaţia extrem de neuniformă, în care băieţii părăsesc şcoala primară ştiind totul despre propriile orgasme (şi procesele de excitare fizică prin care sunt atinse), în timp ce multe fete intră în liceu având foarte puţină sau nicio informaţie despre modul în care propriile corpuri ating orgasmul.

La liceu, această dinamică devine şi mai stabilă. Deoarece conversaţiile despre sarcinile nedorite implică discuţii despre erecţii şi ejaculare, chiar şi programele cele mai conservatoare de educaţie sexuală vor acoperi orgasmul masculin.

Dar pentru că o înţelegere a plăcerii feminine nu este crucială pentru discuţiile despre infecţiile cu transmitere sexuală şi sarcinile nedorite, orgasmul feminin poate să fie eliminat în mod strategic din conversaţie de cei care nu vor să atingă subiectul.

Aşa că nu este deloc neobişnuit pentru o elevă să termine liceul fără să fi primit nicio educaţie formală despre subiecte precum lubrifierea naturală, clitoris, masturbarea feminină, orgasmul feminin, deşi echivalentele masculine ale acestor subiecte au fost menţionate încă din şcoala primară.

Simetria inerentă creată stigmatizează plăcerea feminină, consolidând modelul sexual falocentric. Astfel, plăcerea masculină derivă din experimentare, fiindu-i atribuită o mare importanţă, în timp ce plăcerea feminină este portretizată drept taboo, ruşinoasă, irelevantă sau chiar inexistentă.

Chiar şi mai rău este faptul că prin eliminarea nevoilor femeilor şi acordarea priorităţii nevoilor masculine, modelul actual de educaţie sexuală perpetuează tăcerea femeilor. Astfel sunt consolidate aceleaşi stereotipuri de gen care duc la violenţa sexuală şi violenţa între parteneri intimi.

Pentru Manon şi Lydsay, toate aceste lucruri implică necesitatea unei reforme urgente, care să înceapă cu consultarea tinerelor femei.

„Dacă tinerii o să înveţe despre educaţia sexuală, atunci tinerii ar trebui să fie implicaţi în procesul de scriere al curriculumului. Acest chestionar reprezintă speranţa că ceva se întâmplă în sfârşit pentru a ajuta următoarele generaţii de copii.”

Sursa: http://www.dailylife.com.au/life-and-love/love-sex-and-relationships/what-if-teenagers-helped-write-their-own-sex-ed-curriculum-20150623-ghvf5j.html?utm_content=buffer910a8&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s